Viet Cong
Viet Cong LP vinil

Îți trebuie mai puțin de un minut din piesa de deschidere, „Newspaper Spoons”, ca să-ți dai seama că Viet Cong este un album al iernii. Discul abia începe, iar chitara nici măcar nu își arată colții până spre finalul primului minut, însă atmosfera glacială este deja imposibil de ignorat. Este rece, tăioasă, usturătoare. Dar odată ce intri în lumea ei și îi accepți rigorile, „Newspaper Spoons” se transformă dintr-un marș dominat de o percuție aproape militară într-o melodie care rămâne amenințătoare, dar capătă și o frumusețe fragilă, aproape celestă. Tocmai această capacitate de a umaniza o muzică aparent neînduplecată reprezintă cel mai mare atu al trupei Viet Cong. Sună dur, dar este în același timp electrizant.

Înregistrat într-un hambar transformat în studio, în zona rurală a provinciei Ontario, albumul – alcătuit din șapte piese – s-a născut în mare parte pe șosea. Matt Flegel și colegii săi Mike Wallace, Scott Munro și Daniel Christiansen au petrecut luni întregi într-un turneu de aproape 50 de concerte, împingându-și constant limitele fizice și psihice. Spațiul îngust al mașinii în care călătoreau toți patru le-a accentuat oboseala, dar le-a consolidat și chimia ca formație. Muzica se amesteca inevitabil cu stările lor și cu orașele prin care treceau. Exista repetiție, dar fiecare zi era diferită. Toate acestea, combinate cu peisajul cenușiu și frigul caracteristic orașului Calgary, au dat naștere unui album cu o energie brută, viscerală, pe care Flegel o descrie chiar drept „pământ de rahat”.

„Continental Shelf” gravitează în jurul unui refren memorabil, susținut de un zgomot de fond dens și o linie de tobe care lovește cu forța unui berbec de asalt. Impactul este atât de puternic încât aproape nici nu observi lipsa unui refren convențional, iar apoi apare versul „if we're lucky we'll get old and die” („dacă avem noroc, vom îmbătrâni și vom muri”), o replică atât de puternică încât ai putea jura că ar fi trebuit să fie scrisă de Leonard Cohen, Trent Reznor, Nick Cave sau chiar Frank Sinatra.

„Silhouettes” este o piesă care explodează din prima clipă. Debutează cu o atmosferă ce amintește de Joy Division, apoi accelerează amețitor, devenind frenetică și întunecată, până când vocile izbucnesc într-un urlet autentic. Iar până în acel moment, e foarte posibil să fi început și tu să urli împreună cu ele.

Poți spune despre anumite albume că aparțin unui anotimp, iar întunericul și austeritatea lui Viet Cong îl fac, fără îndoială, să pară un disc de iarnă. Dar înghețul există doar pentru că înainte a fost căldură. Așa că da, Viet Cong este un album de iarnă — până când devine unul de primăvară, apoi unul incandescent de vară, unul mistuitor de toamnă și, în cele din urmă, îngheață din nou. Așa sunt construite aceste cântece: ridică edificii sonore impresionante, doar pentru a le vedea, inevitabil, prăbușindu-se.

NOU / Lansat in 2010 / Reeditare 2020

Tracklist:

A1 Newspaper Spoons

A2 Pointless Experience

A3 March Of Progress

A4 Bunker Buster

B1 Continental Shelf

B2 Silhouettes

B3 Death