Iron Maiden
Seventh Son Of A Seventh Son LP vinil

ChatGPT said:

„Seventh Son of a Seventh Son” este ultimul mare album al celor de la Iron Maiden, reconectând trupa la rădăcinile sale de rock progresiv și inversând semnele declinului care deveniseră evidente pe discul anterior. Până în acest moment, Maiden câștigaseră respectul metalhead-ilor din întreaga lume prin fidelitatea lor neclintită față de metalul nealterat și estetica lor grandioasă. Nu făcuseră compromisuri nici în direcția pop-metalului, nici a thrash-ului, iar baza lor de fani pasionați nu ar fi tolerat niciodată o reinventare radicală. Dar ce faci atunci când însăși ambiția ta epică a devenit o formulă? Te duci și mai departe și faci, bineînțeles, un album conceptual — iar asta face Maiden aici, ieșind din blocajul creativ în care intraseră pe „Somewhere in Time”.

Conceptul se bazează pe folclorul european potrivit căruia al șaptelea fiu al celui de-al șaptelea fiu s-ar naște cu puteri speciale, care puteau fi folosite în scopuri bune sau rele (și probabil, în parte, și pe ideea preluată de la autorul de literatură fantasy Orson Scott Card, care abordase acest concept în propria sa operă). Prin urmare, versurile sunt cele mai gotice din cariera Maiden, preocupate de tot felul de forme de misticism supranatural. Povestea îl urmărește pe personajul titular, născut cu darul profeției, dar privit cu neîncredere de satul său. Acesta îi ignoră avertismentele despre un destin apocaliptic și îl transformă într-un personaj de tip Cassandra, condamnat să sufere pentru că nimeni nu-i crede profețiile.

Din punct de vedere muzical, acesta este Maiden în forma lor cea mai progresivă, cu treceri bruște, aproape instantanee, între riff-uri, tempo-uri, măsuri și secțiuni ale pieselor. Cu toate acestea, aproape fiecare cântec are un refren memorabil, singura excepție fiind „The Prophecy”. De asemenea, trupa a renunțat la sintetizatoarele de chitară de pe „Somewhere in Time” în favoarea unor claviaturi propriu-zise, folosite aici mai ales pentru a crea atmosferă, nu pentru a ocupa prim-planul. Astfel, este recuperată forța chitarelor, care lipsea uneori din producția mai strălucitoare a albumului precedent.

Nu mai puțin de patru dintre cele opt piese ale albumului au ajuns în Top 10 britanic într-o anumită formă: piesa de concert devenită standard „Can I Play with Madness”, „The Evil That Men Do”, „The Clairvoyant” și „Infinite Dreams”. În același timp, albumul a devenit primul disc al trupei care a ajuns pe locul 1 în topurile britanice de la „The Number of the Beast” încoace.

Piesa-titlu este epopeea extinsă a albumului (deși, în general, cântecele sunt mai lungi), însă a fost scoasă din poziția de închidere a discului — încă o declarație subtilă despre dorința trupei de a schimba lucrurile. Dacă „Seventh Son” nu reprezintă în mod absolut esența sunetului lor și nici nu definește o epocă în felul în care au făcut-o primele trei albume cu Dickinson, rămâne, fără îndoială, una dintre cele mai bune realizări ale lor.

NOU / Lansat în 1988 / Reeditare 2024

Tracklist:

A1 Moonchild

A2 Infinite Dreams

A3 Can I Play With Madness

A4 The Evil That Men Do

B1 Seventh Son Of A Seventh Son

B2 The Prophecy

B3 The Clairvoyant

B4 Only The Good Die Young