Mort Garson
Mother Earth's Plantasia LP (green vinyl)

Dacă ai cumpărat o limba-soacrei, o ferigă de asparagus, un crin al păcii sau orice altă plantă de la Mother Earth de pe Melrose Avenue din Los Angeles (sau dacă ai cumpărat o saltea Simmons de la Sears), ai plecat acasă și cu Plantasia, un album înregistrat special pentru plante. Subtitrat „muzică caldă a pământului pentru plante… și pentru oamenii care le iubesc”, acesta era plin de piese pastorale, fermecătoare, prietenoase cu starea de visare și hotărât neștiințifice, realizate cu ajutorul unui dispozitiv pe atunci nou-nouț numit Moog. Plantele există din zorii timpului, dar, se pare, iubeau Moog-ul, chiar dacă sintetizatorul se afla pe piață de doar câțiva ani. Mai presus de toate, plantele iubeau micile melodii compuse de Mort Garson.

Puține personaje din muzica electronică timpurie pot fi în același timp pionieri neînfricați și vânători de tendințe siropoase, dar Garson a îmbrățișat ambele extreme și, drept urmare, a rămas în mare parte nerecunoscut. Când un autor a întrebat retoric: „Cum se face că muzica lui Garson era atât de omniprezentă, în timp ce omul rămânea atât de necunoscut?”, răspunsul a fost simplu. Cu mult înainte ca Brian Eno să facă asta, Garson crea muzică discretă, iar atât omul, cât și muzica lui erau la fel de neobservați ca un Chlorophytum comosum. Educat la Juilliard și activ ca muzician de studio în perioada postbelică, Garson a scris hituri lounge, a realizat aranjamente somptuoase pentru Doris Day și a îmbrăcat în coarde country-pop lacrimogene piesa lui Glen Campbell „By the Time I Get to Phoenix”. Putea transforma deopotrivă Beatles sau Simon & Garfunkel în muzică de ascultare ușoară și, totodată, își imagina propriile sale melodii. „O idee”, cum îi plăcea lui Garson să o lungească. „Trăiesc cu ea, umblu cu ea, o cânt.”

Însă, după cum își amintește fiica sa, Day Darmet: „Când tata a descoperit sintetizatorul, și-a dat seama că nu mai voia să facă muzică pop.” Garson l-a întâlnit pe Robert Moog și noul său dispozitiv la convenția de pe Coasta de Vest a Societății de Inginerie Audio din 1967 și a început imediat să experimenteze cu el. Cu Moog-ul, acele idei puteau fi transformate.

„Mama mea avea o mulțime de plante”, spune Darmet. „Nu credea în religia organizată, credea că pământul este cel mai bun lucru din lume. Orice ne-a creat a fost incredibil.” Știa, de asemenea, când soțul ei avea o melodie bună, strigând din altă cameră când îl auzea fredonând o idee reușită. Oricât de neobișnuit ar părea, Plantasia este pur și simplu plin de melodii bune.

Ascultat în secolul XXI, Plantasia pare mai puțin o odă dedicată prietenilor noștri fotosintetizatori și mai degrabă un omagiu adus soției lui Garson — cea cu mâna verde, care făcea ca totul să înflorească în jurul lui. „Tata ar fi absolut încântat să știe că oamenii sunt cu adevărat interesați de această muzică, care la vremea ei nu a avut deloc succes”, spune Darmet despre noua renaștere a Plantasia. „Ar fi fascinat de faptul că oamenii, în sfârșit, înțeleg și apreciază această parte a carierei sale muzicale, pentru care atunci nu a primit nicio recunoaștere.” Garson pare să fie din nou peste tot, chiar dacă nu este cu adevărat remarcat — la fel ca o plantă de apartament.

NOU / Lansat in 1976 / Reeditare 2022 (Green vinyl)

Tracklist:

A1 Plantasia

A2 Symphony For A Spider Plant

A3 Baby's Tears Blues

A4 Ode To An African Violet

A5 Concerto For Philodendron And Pothos

B1 Rhapsody In Green

B2 Swingin' Spathiphyllums

B3 You Don't Have To Walk A Begonia

B4 A Mellow Mood For Maidenhair

B5 Music To Soothe The Savage Snake Plant